2. Întâlnirea.

1.Jocul

Nu a trecut mult timp, iar cei doi s-au cunoscut întâmplător. Deveniseră foarte buni prieteni, iar aproape jumătate de vară trecuse deja, ducându-se pentru totdeauna cu clipele lor împreună, cu zâmbetele risipite-n razele puternice de soare, cu picaturile reci de pe chipurile lor din timpul rafalelor neaşteptate de vară, cu vorbele ce curgeau lin sub soare… Timpul trecea, iar relaţia lor prindea rădăcini.

De fiecare dată când se gândea la ea, Tom îi asocia numele cu melodia ‘From Sarah with love’ (Sarah Connor), dar ei îi displăcea această asociere. Susţinea că nu a iubit niciodată şi că nici nu este capabilă de a nutri astfel de sentimente. Cel puţin, nu eterne. Iar această lipsă desăvârşită a eternităţii o întrista. Nu putea concepe că viaţa se termină la un momentdat, că timpul nu se poate întoarce, că amintirile se şterg, ori sunt lăsate în urmă; nu voia ca aceste clipe alături de Tom, care îi devenise un prieten atât de bun, să rămână uitate, prăfuite undeva într-un colţ al minţii iar sufletul ei să nu fie conştient în permanenţă de frumuseţea lor copleşitoare.

Şi nu suferea momentele în care Tom îi fredona melodia ‘From Sarah with love’, chiar dacă el se distra doar tachinând-o.
Era o seară plăcută, iar cei doi vorbeau, ca de obicei, aşezaţi pe băncuţa de lemn din faţa casei lui Tom, atât de familiară lor şi conversaţiilor purtate de ei. Îşi aminteau de primele zile petrecute împreună şi chiar dacă nu trecuse mult de atunci, ei parcă se cunoşteau dintotdeauna.

-Sarah, e târziu şi e timpul să mergem fiecare la el acasă. Dar vreau să te rog ceva, spuse Tom în timp ce Sarah îl privea atentă şi confirmă imediat dând din cap. Mâine, la 11, când soarele zâmbeşte aşa cum îţi place ţie atât de mult, am nevoie de tine. Crezi că ai putea să ne întâlnim în poieniţa din apropiere?

-Mda.Sigur. Nicio problemă. Voi fi aco…şi nici nu termină ceea ce avea de gând să spună, că simţi respiraţia caldă a lui Tom apropiindu-se de chipul ei. Rămase nemişcată, iar buzele lui generau atunci furnicături electrizante pe buzele ei. Aripi de fluturi îi gâdilau pântecele.

Dar clipa ce păruse o eternitate se sfârşi. Sarah se ridică prima de pe băncuţă, zâmbi şi se îndreptă către intrare, gândindu-se fără încetare la ziua următoare. Aveau să se întâlnească în poieniţa străbătută de calea ferată. Întotdeauna au fost atraşi de locul acela…şinele constrastau cu naturaleţea sălbatică a locului, cu verdele crud dimprejur. Părea că ele erau mijlocul de transport al tuturor gândurilor şi sentimentelor lor de vară. Iar întâlnirea ce avea să marcheze ziua următoare se desfăşura în mod simbolic acolo, asemenea unui drum nou pe care aveau să îl înceapă împreună…

Anunțuri

8 gânduri despre “2. Întâlnirea.

  1. ti-as spune ca nici a mea nu va fi prea romantica…de fapt chiar asta fac adaugand comentariul… Oricum, surpriza tot sper ca va fi, pentru ca n-ai de unde sa stii exact la ce ma gandesc…
    so…probabil voi mai avea vreo 2-3 parti si..vei vedea ce va fi 😀

    Apreciază

  2. nu stiu…poate ca intr-adevar sunt telepatica cu majoritatea colegilor : ))

    sunt tare curioasa cum se va desfasura povestea ta. Despre a mea stiu cate ceva..deja mi-am imaginat cum as putea continua 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s