Studiu de caz: Vampirii.

Trăim într-o lume în care vampirii ne-au invadat.
Şi mă gândesc strict la cărţile şi la filmele cu şi despre vampiri. De fapt, cărţile au fost primele, iar pe baza lor au fost create filmele, respectiv serialele.

Dar să ne întoarcem puţin în timp. Perioada secolelor XVII-XVIII surprinde Europa de Est în completă isterie a vampirismului. Cei mai renumiţi vampiri europeni sunt upirul rus, vârcolacul grecesc şi strigoiul românesc. Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reîntors printre cei vii. Însă spre deosebire de upiri sau de vârcolaci, strigoii erau nevoiţi să treacă prin mai multe stagii înainte de a se întoarce pe Pământ. Într-o primă fază, strigoii erau invizibili şi îşi manifestau prezenţa prin mutarea unor obiecte sau prin furtul mâncării. După o anumită perioadă de timp ei deveneau vizibili, luând înfăţişarea unei persoane în viaţă. Se credea despre ei că nu părăseau casa în care au ajuns prima dată şi că se hrăneau cu sânge. În perioada imediat următoare întoarcerii lor pe Pămînt, strigoii trăiau în sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani puteau trăi oriunde, luând înfăţişare umană şi începând, practic, o nouă viaţă.

Conform mitologiei, fiecare vampir a fost la un momentdat om. Vampirii se hrăneau cu sânge şi vânau numai noaptea. De obicei, erau beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror îşi muşcau victimele de gât.

Fie aveau o imaginaţie bogată, fie erau strămoşii televiziunii româneşti, 😀 oamenii acelor timpuri se plângeau permanent autorităţilor cu privire la prezenţa vampirilor; se ajunsese chiar să se deshumeze morţii. Iar această nebunie a dus chiar la realizarea unor studii academice, studii ce l-au inspirat şi pe irlandezul Bram Stoker în scrierea cunoscutei sale cărţi- “Dracula”. În ciuda faptului că e departeeeeee de realitate, cartea a prins la public, acţiunea fiind plasată în Transilvania, într-o regiune plină de mister, bazându-se pe brutalitatea caracteristică şi bine-cunoscută a lui Vlad Ţepeş.

Aşadar, Stoker a influenţat puternic şi ireversibil percepţia oamenilor referitoare la fantasticii vampiri. 😀 Dar nu a fost singurul; nici tanti Anne Rice nu s-a lăsat mai prejos, scriind multe, multe cărţi despre dinţoşi: “Interviu cu un vampir”, “Vampirul Lestat”, “Povestea hoţului de trupuri”, “Vampirul Armand”, “Merrick” ş.a.

Filmele şi serialele cu vampiri sunt şi ele numeroase, aşa că aici voi scrie doar câteva titluri: “Dracula” (aici sunt mai multe variante, din ani diferiţi), “Black Sunday”, “Martin”, “Interview with the vampire”, “Subspecies”, “Dance of the vampires”, “Blade”, “Queen of the Damned”, “Underworld”, “Buffy- the vampire slayer” şi, recent, “Twilight”, “True Blood”.

Şi pentru că în lumea întreagă au făcut furori, născând chiar controverse, voi încerca ca în următoarele rânduri să compar True Blood cu Twilight. Am citit cărţile seriei Vampirii Sudului (Charlaine Harris), după care este inspirat serialul ‘True Blood’ ( bine, de fapt o aştept pe a 5-a 😀 ..vine zilele astea ) şi am văzut şi primul sezon al producţiei HBO. De asemenea, am citit şi primele două cărţi ale seriei Amurg (Stephenie Meyer), iar filmul bazat pe prima carte abia aştept să îl văd. ( aici contez pe Maria 😀 ) aşa că eu cred că aş putea spune 2-3 vorbe …

Buuun. Asemănările mai întâi.

-ambele prezintă povestea de dragoste dintre o muritoare şi un vampir.( Sookie Stackhouse- Bill Compton, respectiv Bella Swan- Edward Cullen )
-în ambele există fiinţe ‘altfel’; mă refer aici la vârcolaci.
-vampirii rămâneau pe durata vieţii de vampir la vârsta pe care o aveau în momentul transformării.
-vampirii pot rezista fără să consume sânge uman.( chiar dacă depun un anume efort 🙂 )
-vampirii au anumite calităţi deosebite; de exemplu: viteza.
-Bill şi Edward sunt iubitori, grijulii.
-atât Sookie, cât şi Bella atrag atenţia şi altor vampiri.( Eric, respectiv clanul Voulturilor )

Deosebiri:
-în timp ce în True Blood Sookie e telepată, în Twilight Edward e cel care poate auzi gândurile oamenilor. Însă există şi excepţii: Sookie nu poate auzi gândurile vampirilor, iar Edward nu poate auzi gândurile Bellei.
-Bill se apropie mai mult de varianta mitologică a vampirului; nu poate ieşi la lumina zilei. Edward poate sta afară în timpul zilei, însă nu direct sub razele soarelui, acest lucru provocând o strălucire de diamant a pielii sale.
-în True Blood scenele de sex sunt nelipsite. În Twilight nu e aşa. Aici poate contribui şi faptul că Sookie şi Bill sunt adulţi, iar Bella şi Edward sunt (sau cel puţin arată. Mă gândesc aici la Edward, care are mai mult de 100 de ani) la vârsta adolescenţei.
-în Twilight muşcătura de vampir ducea în mod sigur la transformare, cel muşcat era otrăvit. În True blood transformarea avea loc după ce victima era aproape golită de sânge, iar apoi “servea” din sângele unui vampiruţ. 🙂 De asemenea, tot aici, sângele de nemuritor cu colţi avea numeroase proprietăţi neobişnuite. (vindecătoare, afrodisiace, halucinogene)

Şi multe ar mai fi de zis.. 🙂 Dar pentru a-ţi face o idee de început e de ajuns. Cert e că pe mine m-au acaparat ambele serii.
Şi tot referitor la vampiri în general, se pare că există un sâmbure de adevăr… sau cel puţin e vorba doar de nişte boli rare care au hrănit superstiţiile oamenilor.

* Porfiria– se caracterizează printr-o neregularitate în producerea unui pigment bogat în fier în sânge. Oamenii care prezintă forme severe de porfirie sunt extrem de sensibili la lumină, au dureri abdominale şi pot suferi chiar de un delir acut. Se spune că un posibil tratament împotriva acestei boli l-ar reprezenta consumul regulat de sânge, dar nu există nici o probă în acest sens. Unii bolnavi pot prezenta o înroşire accentuată a gurii şi a dinţilor. Boala este ereditară.

* Catalepsia– prezintă o condiţie psihică specifică, asociată cu epilepsia, schizofrenia. În timpul unei crize de catalepsie, musculatura devine foarte rigidă, corpul se întăreşte accentuat, bătăile inimii scad, iar respiraţia devine tot mai înceată. Astăzi, medicii ştiu cum să trateze această boală, dar în trecut oamenii se luau după aparenţe, considerându-i pe bolnavi ca fiind morţi şi chiar îngropându-i. Aşadar, nu este deloc de mirare că unii morţi se ridicau din sicrie.

Oameni bolnavi, numeroase legende şi o imaginaţie bogată… vampirii vor exista mereu în lumea fantastică a unui pasionat de lectură ori de filme.

P.s.1: Vreau şi eu vampirul meu 😀
P.s.2: Mulţumesc pentru timpul acordat.