Contraste

Prima zi oficială de vacanţă începe la 7 dimineaţa. Grozav. Ajungem la medic. Acolo, fel şi fel de răceli, strănuturi, febre. Lângă mine, o doamnă nu arată prea bine… Glumeşte cu soţul ei, dar pare chiar îngrijorată la gândul că ar putea avea gripă porcină. Hm. Să mă ridic de lângă ea… să rămân? Rămân. Ce o să fie, o să fie. Oricum, am văzut la ştiri, chiar înainte să plec, cum că nu s-au înregristrat decese în ţară din această cauză, aşa că pot sta liniştită.

Doi băieţei la vreo 5 ani se împrietenesc. Sunt super drăguţi. 🙂 ( Eu locuiesc în Ploieşti, dar doar pe strada Theodor Aman; Hai să căutăm indicii! Uite, gumele astea lipite sub bancă sunt moi.)

Hehe. În sfârşit! Trimiterile. Ajungem unde trebuie să ajungem, aşteptăm vreo 10 minute… Oamenii intră, ies ţinându-se de mâna de unde li s-a recoltat sânge, o bătrânică îşi pierde rândul- stă la vrăjeală cu un pensionar din poliţie. 😀

E rândul nostru, iar Andreea vrea să fie prima. Eu mă tot gândesc că nu am vene prea vizibile… tanti blondă şi plictisită o să fie nevoită să caute. Privesc cum patru eprubete sunt umplute pe rând cu sângele Andreei. E roşu şi agitat. E viaţă. E parte din ea.

Mă aşez, strâng pumnul şi sunt oarecum uşurată pentru că mi-a ‘nimerit’ vena din prima încercare. Aproape că nu simt acul, nici măcar nu vreau să îmi văd sângele. Mi se spune să deschid pumnul şi asta fac. Respir rar. Îmi simt mâna rece. Mă uit la mami… în spatele ei, pe pereţi, sunt scrise o mulţimeee de cuvinteee… e ceaţă, e prea multă lumină, nu mai aud bine… Realizez că mi s-a făcut rău şi mă gândesc dacă să îi spun mamei acest lucru. Neaaah. Mai bine tac; o să se îngrijoreze degeaba. E tot mai multă lumină…

Dorm. E întuneric şi e gălăgie. Un claxon. Văd căteva lumini grăbite în beznă. Zgomote înfundate şi imagini rapide se derulează. O maşină… claxonează. Mă claxonează. Inima o ia la trap. Sunt derutată. Visez sigur, sigur. E linişte, dar e tot întuneric. Ştiu că visez. Probabil dorm de câteva ore bune. Dar… Aud din nou. Mami îmi spune să respir, cineva mă stropeşte cu apă pe faţă. Unde sunt? Cine îmi întrerupe visul, somnul? Ceee?! Nu se poate. Eu nu am mai leşinat niciodată. Am visat, ascultaţi-mă, am visat şi.. dormeam. Sunt bine acum- văd, aud. Andreea e albă la faţă, eu simt agitaţia şi tensiunea din jur şi… mă pufneşte râsul. Unde e vampirul meu să îmi spună ce nu e în regulă cu sângele ăsta care tot aleargă?

Anunțuri

3 gânduri despre “Contraste

  1. să mă vezi şi pe mine când visez că alerg aşa în gol, tot dau înainte şi parcă îmi bate vântul din faţă şi nu pot înainta, dar de leşinat…nu vreau să văd cum e, bravo ţie că ai trecut prin asta !!!mie îmi place să mă uit să văd cum mi se scurge sângele în eprubetă când mi se ia sânge…

    Apreciază

  2. am lesinat o singura data…era cu o zi inainte de revelion, acu’ 2ani…stateam cu mamaie in bucatarie.eram langa soba, i’am spus ca imi este rau si am inceput sa rad:))…m’am trezit cand imi dadea cu otet pe fata si imi curgea sange de la buza si de la tampla(ma lovisem de coltul unui dulap;))).Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am picat cu fata pe plita incinsa:|

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s