Anul meu frumos

Cineva m-a întrebat zilele trecute unde învăţ, iar eu i-am răspuns fără să clipesc că sunt în Caragiale, clasa a 10-a. La care… respectiva persoană a răspuns că ea a trecut a 10-a în Cuza. Oooops. Asta înseamă că eu am trecut a 11-a. Fleoşc! Mi-am amintit. Da… a trecut deja jumătate din viaţa mea la liceu, s-au dus doi ani fără ca măcar să îmi dau seama. Încerc să îmi amintesc… dar totul pare atât de îndepărtat..şi totuşi parcă s-a întamplat ieri.

În prima zi din clasa a 10-a ploua cu câini şi pisici şi nici măcar nu am stat la ceremonia de începere a anului şcolar. Am revăzut bătrâna clădire, cu holurile sale largi pe care atunci, la 16 ani şi puţin păşeam optimistă, păstrând încă visele din timpul verii. Mi-am revăzut o parte din colegi, iar emoţia aceea datorată celor trei luni de ‘neîmpreună’ plutea în aer. Am fi crezut noi că vom lăsa timpului atâtea amintiri?
16
Toamna a fost frumoasă. Aerul era dulce şi cald încă, temele la mate, la ordinea pauzei. Am avut frunze melancolice şi ore de română în care aveam şansa de a ne auto-descoperi. Ne-am hotărât chiar să facem jogging la sala sporturilor, fetelor, la naiba-n puii mei. 😀 Şi am făcut! O singură dată, ce e drept… dar măcar eu m-am ales cu ceva din toată treaba asta- m-am ales cu amigdalele scoase! Şi aţi venit la mine la spital chiar în ziua în care m-am operat… şi mă făceaţi să râd şi eu nu puteam nici să vorbesc. Parcă zisesem că o să organizăm şi un majorat acolo, în salonul spitalului. A! Iar tu, Anca, ai intrat peste bietul meu coleg de toaletă ‘din greşeală’. Simpaticilor!

Iarna a fost frumoasă şi ea. Ştiu că imediat cum am revenit eu în băncile şcolii, de pe paturile spitalului, ne-am ocupat de decorarea clasei, pentru Crăciun. Ne-am unit forţele şi a ieşit ceva deosebit, să recunoaştem. 😀 Ne-am dăruit unii altora, ne-am ajutat şi cu cea mai mică bucăţică de scotch lipită, am fost creativi şi am ştiut să visăm, să ne dorim, continuând tradiţia Wishlist.
Semestrul al 2-lea ne-a rezervat două surprize, pentru unii plăcute, pentru alţii mai puţin plăcute- doi colegi noi care, zic eu, au început încet, încet să se lase vrăiţi de fantastici.
X-mas 003
Nu ştiu exact cum să separ iarna de primăvară, pentru că timpul a trecut foarte repede. S-au întamplat multe… multe lucruri care pot părea insignifiante, dar care pentru noi înseamnă prietenie, sinceritate, afecţiune. Atâtea cuvinte, râsete, îmbrăţişări şi vise lăsate undeva într-unul din anii tinereţii noastre. Temele la mate erau, bineînţeles, tot la ordinea pauzei.
Trebuie totuşi să amintesc de excursia de la Poiana Ţapului de dinainte de Paşti. Şi acolo unde nimic nu se spune, totul se sugerează- dans, tequila, supă, pantaloni în flăcări (la propriu… şi poate şi la figurat), “Lună Nouă” (să nu îndrăzniţi să nu ştiţi la ce mă refer! E cartea de la voi. 🙂 ), rom şi ciocolată cu rom, colgate cu cristale, ghivece cu flori, narghilea, dezastru total… distracţie maximă.
poianatapului 200

A urmat apoi 1 Mai, la Bughea de Jos; cu ploaie, peşte, Cip (cum îi spuneţi voi), muzică, ţuică fiartă, cămara mea cu amintiri devastată, curăţenie generală, din nou narghilea, din nou distracţie, din nou noi…
Mda. Aprilie, mai şi iunie au trecut de parcă nici nu ar fi fost. A venit căldura peste noi, cu tot cu mirosul ei de vacanţă şi am fost cuprinşi de un val neobişnuit al generaţiei noastre- valul lecturii. Ne-am susţinut la meciuri şi am câştigat campionatul de handball la băieţi, chiar dacă avem jucători de baschet şi de fotbal. Ne-am bronzat privind parada celor de a 12-a şi ne-am luat rămas-bun de la diriga, proful de mate şi profa de română.
3 iunie2009 025

Ştiu că rândurile acestea scrise noaptea dimineaţa nu sunt suficiente pentru a cuprinde ceea ce suntem noi împreună şi pentru a ne povesti toate micile întâmplări şi replici . Dar le cunoaştem bine şi peste ani ne vom aminti cu drag de tot ce-a fost. Avem şi sute, sute de fotografii ce cuprind numeroase detalii pentru a ne ajuta, chiar dacă totul se află în inimi…
Iubim, (ne) Bucurăm şi Muncim, nu-i aşa, IBM group? : )) Şi nu vă întristaţi dacă vara aşterne puţin praf, septembrie e aproape. Să nu ţi se facă dor?
11 iunie2009 104
Iar atunci când ne vor lipsi aceste clipe, să deschidem odaia ce dă spre trecut, ca să iasă cele mai dragi amintiri comune…

Alexa.

Anunțuri

9 gânduri despre “Anul meu frumos

  1. doamne ai un stil de a scrie de imi vine sa bocesc mereu:))..si acum mai ales la faza cu Poiana Tapului..prima noastra iesire:X..da’ nu ..ma stapanesc:P…nu stiu cum am reusit dar cert e ca ne-am descoperit pe noi..cu calitati si defecte..si am invatat sa ni le acceptam:X…mi-e dor de voi>:D:D<:X:X:X:X:-<

    Apreciază

  2. e urat asa cateodata in vacantza…chiar dak ma gandesc in creieru meu d fotbalist (adik mic,pros) ca nu mie dor d nimeni si nimic,nu e chiar asa:”>…mie dor asa d voi,d discutiile cu voi,d distractie,d tot ce inseamna „F”(chiar dak a fost a 9a,a fost a 10a,sau urmeaza a 11a) yo tot o sa va iubesc;;) )…si vorba valentinei,sper sa nu plang,inca ma abtin,sper:”> >:P…te pup alexa si p toti ceilalti:D

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s