Cititul- o ruşine?

Sunt genul de om care încearcă să vadă doar părţile bune ale celor din jur. Evit să judec, să pun sentinţe şi să generalizez. Dar acum puţin timp, ceva m-a întristat. Cunoşteam realitatea, însă nu fusesem pălmuită cu ea…

Mai ştiu şi că puterea exemplului are un cuvânt greu de spus în formarea unei persoane, în conturarea personalităţii unui copil, în special. Andreea, surioara mea, deşi neagă, încearcă să mă imite- inconştient poate. Iar de unele din activităţile pe care le face şi ea, văzându-mă pe mine, pot spune că sunt chiar mândră.

Exersează şi ea această joacă liberă şi plină de viaţă a fotografiei, uneori surprinde imagini mai mult decât reuşite. Se vede că face asta cu plăcere şi că îşi doreşte să fie din ce în ce mai bună.
De altfel, şi în cazul muzicii am observat că o influenţez. Recent, am descoperit muzica Alexandrinei Hristov- muzică ce se ascultă cu inima- iar Andreea, la început a cam strâmbat din nas auzind piesele. Nu a durat o săptămână până să-şi schimbe părerea. Acum ascultă Alexandrina Hristov pe repeat.

Ştiu că e vârsta la care încearcă din răsputeri să se găsească pe ea însăşi, vârsta nesiguranţei, a instabilităţii şi a încercării de a renunţa la copilărie, în favoarea unei înşelătoare dorinţe de ‘a se face mare’– 12, 13 ani.

De fapt, vreau să ajung la idea de lectură, citit din plăcere- de voie, nu de nevoie. Mă vede citind, vede că îmi place şi că îmi doresc să am timp şi să pot citi şi mai mult şi asta o influenţează. Încearcă şi ea, din proprie iniţiativă. Îmi cere sfaturi şi recomandări. Ehehe. Şi aşa voia fata mea să citească şi aseară (era cam 11 pm). I-a spus colegului cu care vorbea pe mess că o să iasă în scurt timp şi că, cel mai probabil, o să citească. Băieţelul în cauză, auzind vorbe referitoare la o aşa faptă măreaţă, a fost surprins. Foarte. Ei bine, atât de surprins, încât şi-a arătat clar uimirea- a pus chiar şi un status despre asta. Are şi el, copilul, un frate de vârsta mea, dar poate că ei practică alte ‘sporturi’, iar lectura de plăcere, de bună-voie, e undeva sus, de neatins. Dar astea sunt doar supoziţii nefondate.

Şi mă întreb… a ajuns cititul o ruşine?

(- că tot spuneam de Alexandrina…)

Anunțuri

17 gânduri despre “Cititul- o ruşine?

  1. nu a ajuns cititul o rusine doar ca in ziua de azi cititul nu se mai promoveaza. la scoala sau liceu niciun profesor sau cel de roamana numai indeamna elevii sa citeaza…

    cititul NU dauneaza!prostia DA!

    daca vrei sa citesti niste carti interesante iti zic eu unele (sper sa-ti placa):”soni”, „romanul cocainei” si „ghidul lenesului.mic tratat pentru lenesi rafinati”

    😀

    Apreciază

  2. Cititul a fost ceva vreme o rusine. Acum e mai putin. Acum e ‘cool’ sa citesti, chiar daca citesti doar literele, nu intelegi ce vrea cartea in sine… e ‘cool’ sa citesti peste tot, sa pari cult, sa iti iei cartile la preturi mici date cu ziare, sa iti umpli biblioteca de autori si romane ‘la moda’.

    Dar ca sa vad si eu partea buna a lucrurilor… poate asta chiar va ‘destapta’ natiunea in timp.

    Apreciază

    1. crezi? Macar de-ar fi asa. Asta ar ajuta, cum spui si tu, in timp.
      Eu consider chiar bine-venite unele din cartile date la ziare. Si imi place sa aud ca oamenii isi cumpara carti, in loc sa faca altceva (mai putin benefic) cu banii. Ca unii nu le citesc… asta e alta treaba. 🙂 Dar ele, carticelele, raman si poate se va indura cineva din generatiile urmatoare sa le deschida.

      Apreciază

  3. In mare parte da. Am si eu doi fratiori mai mici (unul de 19, iar celalalt de 17 ani) care cum ma vad cu o carte mai groasa de 20 de pagini stramba din nas si ma intreaba retoric: „iar citesti?” (in schimb sunt foarte atenti daca le povestesc). In plus, nu prea pot uita cum prin clasa a X a, colegii erau la fel de flegmatici cand ma vedeau in ultima banca citind. Ziceai ca omoram pe cineva. Insa ce pot spune concret este ca toate lecutra m-a maturizat intr-un fel anume (recunosc sunt dependenta de carti), dandu-mi posibilitatea de a ma pune in diferite situatii si totodata de a-mi largi orizonturile imaginatiei. In concluzie, indrum-o pe surioara ta, caci mai incolo tu vei culege roadele. 😀

    Apreciază

  4. sa fiu sincera, persoana care „mi’a facut cunostinta” intradevar cu romanele a fost profa de romana. ca pana atunci imi lua o jumatate de an sa citesc o carte de 100-200 de pagini. acum imi devorez biblioteca si ma minunez cate carti nemaipomenite stau acolo de atata vreme, fara sa mai fie citite de nimeni. cititul nu a fost, nu este si nu va fi niciodata o rusine, numai ca oamenii din ziua de astazi considera ca este mai usor sa se uite la un film sau sa stea in fata mess’ului, lucruri care nu au nevoie de cine stie ce concentrare. cartile necesita o anumita atentie si efortul de a da din cand in cand pagina:)

    Apreciază

  5. Acu’ nu trebuie neapărat s-o iei ca pe o ruşine…Cred că vorbesc în numele mai multor oameni când spun că, într-un fel (destul de evident), tot programele şcolare au făcut cititul să pară o povară. Am citit cărţi care mi-au plăcut şi cărţi pe care nu le-am înghiţit deloc, în parte pentru că simţeam în cârcă obligaţia sistemului de-nvăţământ.

    Îmi place să citesc, cunosc oameni de vârsta mea cărora le place. Poate când elevii nu vor mai avea băgate pe gât cărţi ca Patul lui Procust, Ultima noapte de dragoste[…] sau Creanga de Aur, DOAR pentru că sunt scrise de un autor reprezentativ, POATE abia atunci tinerele generaţii vor lua cartea-n braţe. Dar ce speranţe să am eu, când deschid Jurnalul Naţional şi văd că un cotidian simte nevoia să declanşeze o „mişcare de rezistenţă” împotriva manelizării şi a altor fenomene de genul?

    Apreciază

    1. „Patul lui Procust” este romanul preferat din liceu. Recunosc, nu prea obisnuiesc sa-mi petrec timpul citind (pentru ca nu prea gasesc ceva care sa-mi placa). Si nu mi se pare in regula cand zici ca ti se baga niste carti pe gat doar pentru ca sunt scrise de autori cunoscuti. Sunt…ma rog…bagate pe gat pentru ca te invata cate ceva. Incarcatura simbolica ar fi trebuit sa iti influenteze intr-un mod cat mai sublim limbajul/caracterul.

      Daca ai ramas acelasi dupa ce ai citit o carte inseamna ca ori cartea e de calitate indoielnica, ori nu ai citit cu atentie. Chiar daca nu iti place o opera, nu inseamna ca e degeaba. Are un acel „ceva” care o ridica deasupra subculturii de consum.

      Apreciază

  6. da, in ultima vreme e ceva ‘amuzant’ atunci cand unii aud ca cei din jur mai si citesc. am observat asta intotdeauna. si da, dupa cum zice si maria, si eu am inceput sa citesc in clasa a9-a, fiind influentata de doamna profesoara de romana Neagu Ruxandra. si mi-a placut, imi place si nu cred ca voi renunta la acest obicei. sper doar ca timpul sa-mi permita. 🙂

    Apreciază

  7. Eu am crescut cu 2 biblioteci si cu un frate si o sora obsedati de citit. Fratele meu citeste si acum la fel de mult ca mine, in sfarsit insa a ajuns sa imi ceara si el mie recomandari. Sora mea – la fel. Am crescut cu cartile in brate, mi s-a citit si am citit cat am putut si tot stiu ca au fost cativa ani pe care i-am pierdut pentru ca nu a avut cine sa ma indrume spre cele mai potrivite carti. Pot intelege sa nu-ti placa sa citesti – sa zicem – dar daca cineva incearca si o gluma stupida referitor la placerea lecturii, pentru mine acela nu mai exista. Sunt radicala, poate, dar e un scut destul de bun. Fereste-te de prosti, orice cearta cu ei e pierduta, pentru ca ei au experienta prostiei.

    Apreciază

  8. doar pentru ca ei prefera sa isi omoare timpul cu 30 cadre la oglinda nu inseamna ca cititul e o rusine pentru cei care il „practica”.
    eu nu ma omor cu cititul, dar daca este o carte interesanta, de ce nu?
    si pana la urma, de ce le-ar pasa altora ce faci tu sau altcineva in timpul liber? fiecare cu placerea lui 😀

    Apreciază

  9. Oh, surioara ta face cu tine cum am facut eu cu mama mea. Si eu, tot pentru a o copia, m-am apucat de citit. Pacat ca nu mi-am pastrat obiceiul prea mult timp. Abia printr-a 11-a m-am reapucat de citit si acum nu ma mai pot opri. Cred ca asta e un fel foarte bun de a-i face pe ceilalti sa citeasca. Sa te vada pe tine si poate le vine si lor pofta. 😛

    Apreciază

  10. Hmm… am avut o perioada cand nu dormeam noptile doar ca sa termin o carte buna.
    Acum timpul nu imi mai permite sa citesc atat de mult pe cat as vrea.
    Si da: sunt intr-un liceu in care daca citesti mai mult decat ti se da la scoala esti considera putin ciudat, dar totusi cartile citite mi-au oferit atatea optiuni si benefiicii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s