Sens conturat în flori

Aş fi vrut să fi fost acum în stare să scriu câte ceva, dar uneori mă simt străină… de cei din jur, de mine, de viaţă…
Totuşi, voi transcrie aici un text de-al doamnei mele învăţătoare pe care l-am regăsit sâmbăta aceasta, între teancurile de amintiri. E ciudată sezaţia ce mă încearcă, pentru că abia acum vorbele dânsei par să aibă sens pentru mine. I-am scris şi o scrisorică ieri noapte. Vreau să ajung de 1 Martie la Pedagogic, cu o floare de primăvară şi să i-o ofer…
Acum 7 ani ne scria:

“Dragii mei cireşari,

Crengile zarzărilor fumegă albitură nouă, iar piersicii se-ncurcă-n fustele de floare şi de frunze…
De curând a fost Paştele şi a luat cu el şi vacanţa voastră. Acum zilele s-au pus să crească-n soare şi în dimineţi… ‘Unde va încăpea noaptea?!’
Uşor, uşor cerul a devenit o vorbă albastră… şi liliacul la fel: o vorbă din cer, pe care o spun, albastră, crengile înfrunzite…
Câtă poezie! Ce ziceţi, e timp de scris?! Îmbujoraţi cuvintele şi hrăniţi-vă imaginaţia cu ceea ce clipa vă dăruieşte şi creaţi povestea!
…Linişte! Să facem exerciţiul de creaţie sugestiv! Cu el şi prin el vom rămâne împreună mereu… Curaj!

Cea care ‘v-a botezat’ scriitori,
Doamna învăţătoare. “

Apoi urmau poveştile scrise de noi. Exact cum spunea… ceea ce clipa ne oferea, ideea pe care prezentul ne-o sufla la ureche… Pentru că, dacă nu ştiaţi, doamna mea învăţătoare este un om cu adevărat special. Ne-a încurajat să scriem şi aduna creaţiile noastre în ceea ce numeam cu drag “cărţi”…


„‘Şi asta-i tot…’

…Copilăria rămâne cu ochii spre cer… Şi cerul o priveşte ca cineva care pleacă şi nu spune nimic de teamă să nu plângă.
Dragii mei, că vrem sau nu, în toate e plecare: în cer, în frunză, în inimă!
Nu plângeţi clipa! Mai bine haideţi să mai repetăm descântecul copilăriei:
-Întindeţi braţele Cunoaşterii,
Ca să nu pierdeţi zefirul Începutului.
Strângeţi în mâini freamătul Copilăriei,
Ca s-o puteţi hrăni cu îndrăzneala vârstei.
Închideţi apoi aurul Muncii
Şi vom putea citi mereu Viaţa.

Cu dragoste,
Cea care v-a iubit certându-vă!””

Anunțuri

13 gânduri despre “Sens conturat în flori

  1. si am pastrat toate cartile si toate diplomele si toate desenele si compunerile si instalatiile de zahar si acuarele :X
    multumim ENORM , doamna nicolae, nu am fi fost ce suntem astazi fara dumneavoastra.

    Apreciază

  2. Nu e de mirare ca sunteti atat de talentati.Cineva a imprimat in sufletul vostru sensibilitatea,dragostea fata de puterea nemasurata a cuvintelor si dorinta de a le folosi.
    Treceti,din cand in cand,pe la Doamna invatatoare.Nu vrea decat sa va vada,desi nici un „multumesc” n-ar fi in plus.Cea mai mare multumire a domniei sale este totusi faptul ca sunteti oamenii de acum.

    Apreciază

  3. Frumos mi se pare ca ai pastrat aceste randuri.
    Iti trezesc amintiri , e normal, dar cum spunea cineva mai sus, cred ca i-ati face o mare bucurie Domamnei daca ati trece pe la dansa cativa din voi, ex- elevi.
    Cinismul vietii de dascal este acela ca sunt uitati de elevii pe care i-au modelat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s