E săptămâna viitorului.

Stop. Acum inseamna acum 🙂

E săptămâna în care mă simt primăvară, mă simt aer cald, uşor, plutitor, aiurit.
Am învăţat în ultimele săptămâni că lumea e, de fapt, mică. Şi nici măcar nu cred în distanţe. Am învăţat că deşi sunt oameni predominant răi, egoişti şi superficiali, există şi aceia pentru care clipele devin poveşti… Sunt împrăştiaţi pe-aici, prin lume, iar slujba mea e să-i găsesc, să le zâmbesc, să învăţ de la ei.

Da, trăiesc şi în somn, visând, dar realitatea este atât de palpitantă atunci când jumătate de cer străluceşte optimist, iar cealaltă jumătate se întunecă de mânie…
Şi iluziile sunt frumoase. Ele hrănesc acea parte din mine nuanţată de vânt.

Viitorul devine prezent pe măsură ce genele se ating şi se depărtează, pe măsură ce aerul mă ţine în viaţă. Dimensiunile acestea ale timpului se joacă şi se întrepătrund brusc, transformările sunt aproape insesizabile. Ca aburii care se lovesc de o suprafaţă rece şi devin picături de apă.
Vreau să colecţionez în mine raze din idealurile ce ne sunt stelele. Fugăresc viitorul cu gândul şi încerc să îl prind în plasa mea ca pe un fluture… Mă întind pentru a-l îmbrăţişa. La vârsta mea, pare că-mi surâde. Dar merg pe asfaltul aproape uscat al primăverii căutând semne, urme ale trecerii vremii şi semnale de întâmpinare ale cuiva mult aşteptat. Merg şi văd viaţa. Mirosind moartea.

Ideal...

Anunțuri

2 gânduri despre “E săptămâna viitorului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s