Să ai un jurnal poate fi ceva atât de complex şi de profund… Cuvintele, ca nişte cămăruţe cu vechi amintiri, par uneori atât de personale, iar minea şi sufletul se străduiesc din răsputeri să recreeze momente şi stări. Atunci când scriu în paginile mele dragi, scriu pentru a-mi elibera gândurile şi nici nu am idee ce ar putea crede cineva dacă ar citi.
Singura prezenţă sunt eu, cea care se joacă cu timpul. Egocentristă de fel.

Într-adevăr, e posibil să existe şi momente în care să fiu oarecum jenată de anumite însemnări, de felul pueril în care scriam (şi în care probabil continui să scriu), de ideile “de atunci”, de excesele de furie sau de iluziile naive în care mă înecam uneori, dar mă consolez singură şi-mi spun că, la urma urmei, aceea eram eu. Dacă nu aş fi scris, nu aş fi păstrat între filele subţiri frânturi de timp şi de copilărie. Şi aş fi uitat probabil de toţi băieţii aceia care mi-au cerut prietenia, de confuzie, de fericire fără margini, de fetiţa indecisă şi îndrăgostită, de dorinţele mici şi mari pe care le-am transformat sau nu în realitate.
Tot în jurnal păstrez şi câteva flori primite în dimineţile de clasa a 8-a, prima ţigare fumată într-o vacanţă de vară, un trandafir de la o mănăstire din Oradea, o floare roz, pe care vântul cald din deşert a lăsat-o într-o seară în faţa camerei mele …, frunze imperfecte de toamnă, lista cu participanţii de la o petrecere, colţul de hârtie pe care şi-a scris adresa de e-mail un dj neamţ, ce locuia în Brazilia şi cu care m-am împrietenit în Egipt :)), o margaretă fragilă, o carte de vizită a unei persoane pe care nu o cunosc, o hârtie pe care mi-a vorbit “Gura Adevărului”, un bileţel de la Andreea…

Într-un fel, blogul seamănă cu jurnalul. Şi aici rămân texte ce imortalizează o anumită perioadă, texte ce conţin tâmpenii… Doar că la blog poate avea acces oricine, iar asta mă face să filtrez oarecum cuvinţelele. 🙂 Aş mai avea una- alta de spus, dar îmi e somn…

Anunțuri

6 gânduri despre “

  1. Jurnalul e doar al tau,blogul e al tuturor celor care vor sa-l citeasca.
    Imi amintesti de vremurile in care pastram frunze in agende.Acum,daca vreau sa pastrez ceva in mod deosebit,fac poze.

    Apreciază

  2. Uite de ce nu am dus un jurnal pana la capat ….cand reciteam ce am scris mi se parea ca fuses scris de altcineva si ma miramcum puteam scrie niste tembelisme mai mari ca mine.
    Pe de alta parte jurnalul are un rol terapeutic foarte mare, te ajuta sa scapi de angoase, temeri, furie, te elibereaza.

    Aaa da , ti-e somn …Noapte buna !

    Apreciază

  3. am 3 jurnale terminate:d..am inceput la al 4-lea..adica am inceput cam acum 2 luni..ca am uitat sa scriu in el..noroc ca mi-ai adus aminte:D
    si cand le recitesc pe celelalte..imi aduc aminte de toate intamplarile si lucrurile mici pe care le-am facut:D..ma intorc in timp si e o senzatie placuta:D

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s