Scop

Pe-o bulă aurită de vară, cu miros dulce de fructe, cu miros ameţitor de flori, coboară Copilul. Alunecă printre râurile fanteziei, pluteşte încet, păşind pe poteca dogoritoare.
Ramurile pomişorilor scunzi se întind spre el, vrând parcă să-l facă să mai stea… Fără să fi fost tăiate, toate aceste ramuri crescute în toate direcţiile dau potecii un aspect sălbatic. Copilul mângâie vârfurile cu frunze crude şi zâmbeşte.
Păşind mai departe, în desiş, Copilul vede o creatură magică, într-un moment de intimitate inocentă, ce se scălda în căldura plăcută… o libelulă mare şi albastră. Încântat, Copilul se apropie şi observă aripile transparente, delicate, cu reflexii violete, trupul lung şi subţire, albastru intens. Dar libelula zboară pe o altă frunză. Iar Copilul face fiecare pas pentru a mai vedea o dată minunăţia. Dar libelula zboară, zboară din nou. Şi Copilul păşeşte, păşeşte…

Anunțuri

5 gânduri despre “Scop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s