Uneori, când dorm, am impresia că nu dorm. Mă relaxez, închid ochii, toată tensiune se dizolvă şi apoi se evaporă la nivelul umerilor. Plutesc şi trupul îmi e relaxat. Aparent relaxat. Dorm, dar de fapt nu dorm. Hoinăresc şi paşii îmi lasă urme… umbre lila pe sol nisipos. Alerg şi străbat lumi…


Iar aceasta este fotografia (întreagă) pe care am folosit-o ca antet. Am denumit-o “Boldeşti by night” şi este în starea ei originală. 🙂 Traseele luminiţelor din acea seară surprinse aici ţipă, strigă din răsputeri… Nu mi-aş fi dorit să fie cuminţi, fiecare la locul ei. Poate că, cine ştie, au creat conexiuni între oamenii care le-au aprins…

Anunțuri

2 gânduri despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s