De ce îmi place să stau la tară.

Până acum , în vacanţa asta am stat la bunici, la ţară, aproape şase săptămâni. Nu m-am plictisit o secundă, iar motive care să mă susţină în ceea ce spun am destule.

Aici, tot ce fac, fac pentru că vreau, pentru că aşa simt. Vreau, simt… sună bine 🙂 Vreau să ‘’pictez’’piciorul de la calorifer cu ojă roşie, iar apoi să desenez pe deasupra floricele roz, dese, asta fac. Vreau să stau până târziu să citesc sau să îmi proptesc bărbia de fereastră, să visez la stele şi la lumi îndepărtate, mai bune, mai boeme… şi asta fac!
Aici, singurele zgomote mai puternice vin din cer, sunt strigătele norilor. Şi nu le urmează niciodată alarme de maşini, speriate de furia de sus.

Stau până dimineaţa şi citesc, evadez din coca grea şi greţoasă în care îmi e lipită inima şi cunosc iubiri… Atunci, noaptea, liniştea e mai profundă. Atunci se mai aud doar codrul îmbrăţisat de vânt şi câini lătrând în depărtare.
Am ajuns chiar să am impresia că pot savura într-adevăr o carte doar între pereţii mei albaştri din mansardă. Mi-ar plăcea să mă pot compara cu Eliade din acest punct de vedere, dar eu nu sunt mioapă, nu am atât de multe cărţi cum îmi imaginez că a avut el în adolescenţă şi în mod sigur nu citesc la fel de mult. Hm… Dar îmi doresc şi eu să scriu. Şi chiar acum aud ploaia cum îşi picură stropii pe casă.

Ştiţi…prefer să o aud pe tanti Nuţa cum îmi povesteşte, fără să o întreb, ultimul zvon despre Mariana a lu`Gore, vecină cu Tanţa a lu` Păduraru, care stă chiar la colţ după biserică, decât să aud cum se ceartă nu-ştiu-ce vecini sau să îi aud pe băieţii care asfaltează cum îmi fac complimente nedorite, atunci cănd ies să iau pâine.

Aici mă relaxez mângâind pisici, bănd cea mai bună cafea cu bunica mea, sub boltă, fotografiind…
În mod sigur pare ciudat şi plictisitor pentru unii, dar îmi place singurătatea asta. Pot spune că… sunt o mare singuratică?! 😀 Poate, dar ar fi puţin exagerat, ţinând cont că deşi în mare parte din timp singura prezenţă sunt eu, gândurile mele se îndreaptă spre oameni… Oameni dragi,oameni vii şi oameni morţi, oameni pe care îi voi cunoaşte în viitor, ori a căror amintire e roasă treptat de timp.
Şi chiar dacă vin aici cu planuri măreţe care nu se materializează pâna la plecare, ştiu că nu am pierdut timpul, nu am stat degeaba deşi, practic vorbind, asta am făcut. 🙂

E totul despre căutare, descoperire şi regăsire.

P.S : tot ce tocmai aţi citit i-am trimis surioarei mele prin SMS. Fotografii vă voi arăta săptămâna viitoare.

Anunțuri

7 gânduri despre “De ce îmi place să stau la tară.

  1. Păi în câte mesaje ţi-a încăput? 🙂
    Întradevar,e frumos la ţară,la casă,departe de toata suflarea oraşului plin de betoane,poluare şi idioţi. Dar să mergi şi numai să stai,să nu ai treabă,atunci e foarte bine 🙂

    Apreciază

  2. Putini tineri mai stiu sa aprecieze viata la tara, pe majoritatea ii preocupa orice e legat de urban, cluburile sunt mai cool decat zile linistite si armonioase la tara.
    Pt. o vacanta lunga nu e completa fara macar 1 saptamana la bunici, la casa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s