Sӑptӑmȃna aceasta a fost una deosebitӑ. Am ȋnvӑțat alfabetul privirilor oamenilor și am exersat ȋncӑ o datӑ fericirea imensӑ pe care o poți simți atunci cȃnd știi cӑ muncești pentru a face un bine unor nevinovați fӑrӑ noroc… Ȋncӑ ȋmi susțin cauza și sper sӑ le ducem copiiilor cadouri care sӑ le facӑ zilele mai bune, care sӑ ȋi ajute sӑ se dezvolte și sӑ ȋși doreascӑ sӑ cunoascӑ. Da, cunoașterea e , din cȃte vӑd, un țel spre care nu mai țintesc mulți… nu țintesc ei, cei cu familii și cu acces la educație, iar copiii de la centru…mai deloc. Deși ei nu realizeazӑ cӑ educația și munca pot fi acele elemente care sӑ ȋi scoatӑ din noroiul ȋn care viața i-a bӑgat, elementele ce vor putea face diferența și vor putea face din ei oameni. Mi-aș dori ca ei sӑ ȋmi poatӑ citi cuvintele ce li se adreseazӑ… Mi-ar plӑcea ca Andrei sӑ nu mai fie un orb al literelor și sӑ poatӑ cȃndva sӑ ne scrie un bilet de mulțumire. De unde sӑ pornim cu ei? De ce sunt lӑsați așa, ȋn bӑtaia vȃntului aspru?! Sunt ȋntrebӑri la care nu pot rӑspunde acum, dar mi-aș dori sincer ca peste ani sӑ ȋi ȋntȃlnesc pe stradӑ… și nu spӑlȃnd parbrize, ci venind de la facultate, de la serviciu, sӑ le recunosc zȃmbetele și ochii ȋncӑ de copil și sӑ zȃmbesc ȋn sinea mea, știind cӑ am contribuit și eu, cȃt de puțin, la sorțile lor mai bune decȃt cele așteptate cu ani ȋn urmӑ. Oare ei ce ȋsi doresc, ȋn afarӑ de jucӑrii, brӑțӑri colorate de cauciuc și dulciuri? Ce vor, cum se vӑd ca tineri, ca adulți? Ȋi voi ȋntreba data viitoare…

***

Sӑptӑmȃna asta doream sӑ țin post. Și sufletul meu chiar a ținut, deși ieri am mȃncat un sandviș cu șnițel… Am luat exemplul oamenilor buni pe care ȋi cunosc… și cӑrora le mulțumesc.
***

An de an, Crӑciunul e tot mai frumos, tot mai special. Sau poate cӑ este special ȋn aceeași mӑsurӑ mereu, dar faptul cӑ ȋl simt, ȋl trӑiesc, ȋl respir de fiecare datӑ cu bucurie, mӑ face sӑ cred cӑ acum e ‘cel mai’. 🙂 Eu stochez fotografii mișcӑtoare. Ȋn… mine. Cu ochii, urechile, mirosul, pielea, cu inima și creierul. Lucreazӑ toate ca o echipӑ grozavӑ și mӑ ajutӑ sӑ fotografiez fӑrӑ camerӑ foto. Și ȋn preajma sӑrbӑtorilor fac asta des…
Coboram din bloc, aranjatӑ pentru petrecere, iar parfumul drag ȋși trimitea aromele ca niște sӑgeți …Noapte. Luminile portocalii ale felinarelor coloreazӑ zӑpada. Gheața scȃrțȃie, am grijӑ sӑ nu alunec, dar mӑ grӑbesc spre metrou. E o liniște absolutӑ, e un ger mut…ȋn care colindele cȃntate de o trompetӑ se aud venind parcӑ dintr-un film…sunt fericitӑ. Oamenii ȋncӑ mai colindӑ. Ȋn surditatea adusӑ de gerul pustiu, parcӑ vӑd notele muzicale ieșind din trompetӑ și… ȋmi doresc sӑ dansez pe colindul vesel ce rӑsunӑ printre blocurile ȋn care ne ducem viețile…

Noiembrie 2012 (21)

Anunțuri

Un gând despre “

  1. Da, sarbatorile sunt in fiecare an aceleasi, adica fericire si zambete pe fetele tuturor. Doar ca unii afiseaza acest zambet, altii il contureaza, si altii doar viseaza la el….Ma gandesc mereu ca anul in curs sa fie altfel, ca acest Craciun de anul acesta sa fie diferit. Insa nu gasim niciunul puterea de a-l schimba, nu stim cum sa facem sa fie unic, sa avem forta sa il intruchipam pe Mos Craciun in haine bleu sau galbene, sa dansam cu fulgii de nea in mijlocul strazii sau sa ascultam colinde dintr-un balon de aer…
    Te pup si la multi ani pe 2013!
    Elena

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s