S-au murdӑrit mȃinile și ochii de-atȃta dus și-ntors ȋntr-ale zilelor cenușӑ, voiam sӑ ne risipim ȋn adierea primӑverii, dar picӑturile ne-au reflectat tristețea pe betonul rece…
O cheie sol aplecatӑ nefiresc peste cȃntecul nostru sӑ-ți reaminteascӑ ceea ce știai demult: nu sunt la fel, dar nici altfel. Sunt eu și-atȃt.

Anunțuri

Un gând despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s