Sunt momente ȋn care mӑ simt de parcӑ nu m-aș simți, de parcӑ mi-aș privi clipele nu demult trecute din spatele unei ferestre aburite pe margini, dintr-un tren accelerat fӑrӑ stații… E o parțialӑ absențӑ din momentul numit ȋn mod relativ ‘prezent’, amestecatӑ fӑrӑ linii de delimitare cu prezența și simțirea a tot…a timpurilor trecut, prezent și viitor, unite ȋntr-un singur suspin.

Familia e tot ce am mai de preț. Nu știu cum sunt ȋn general familiile. Știu doar cum nu sunt: nu sunt perfecte. Dar sӑ ai acei cȃțiva oameni pe care sӑ ști cӑ te poți baza, cӑ-ți pot fi sprijinul cel mai de preț atunci cȃnd pӑmȃntul se clatinӑ cel mai tare, e nespus de valoros. Mai mult sau mai puțin extinse, familiile sunt ca pӑdurile… poți fi un copac cu aspirații ȋnalte, te poți aventura spre culmi ȋndrӑznețe, frunzele și florile-ți pot zbura ȋn patru zӑri, dar sufletul, rӑdӑcinile, ȋți sunt din același pӑmȃnt cu aceia ce-ți sunt pӑdure. Rӑdӑcini ce formeazӑ rețele sub straturile de sol, mușchi și generații de frunze uscate, mucegӑite… Rӑdӑcini ce-ți spijinӑ ȋntregul, ce-ți oferӑ echilibrul, ȋn condiții de dezechilibru, o susținere reciprocӑ. Și chiar dacӑ unui copac ȋi e tӑiatӑ coroana sau e tӑiat de la bazӑ, de obicei rӑdӑcinile sale rӑmȃn ȋncӑ ȋn rețea, perpetuȃndu-și spiritul, esența, iubirea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s