Atunci cȃnd mӑ gȃndesc la acele lucruri valoroase sau nu și obiceiuri cotidiene sau mai puțin cotidiene fӑrӑ de care nu m-aș putea descurca, lista pe care ȋncerc sӑ o conturez ȋn minte e albӑ, e goalӑ. Realizez cӑ nu am nevoie probabil de prea multe… Realizez cӑ nu am probabil prea multe. Mӑ am pe mine și am clipa de acum.

15.08.2013: Orbirea aceasta naivӑ mӑ-mpinge a crede cӑ sunt eternӑ, cӑ voi avea timp suficient sӑ citesc, sӑ scriu, sӑ ȋnvӑț sӑ fotografiez tot ce-mi pun ȋn gȃnd. Nu-mi dau seama cӑ ce nu fac la timp, nu fac deloc. Da… cred cӑ voi fi aici mereu, pentru a-mi ȋmplini fiecare dorințӑ ȋn parte… ignor sunetul… dar stai, ce se aude?! Tic-tac, tic-tac.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s