Prea multӑ fericire.

Voiam sӑ adorm și nu puteam. Mӑ durea inima ȋn orice poziție. Așa cӑ m-am trezit complet și mi-am scos-o din piept. Nu ai vӑzut-o?! Nu, ți-a scӑpat și atunci ea a rӑmas singurӑ și moartӑ pe acele trepte spre un viitor inexistent, ȋntr-un trecut pe care mi-l doresc șters. A fost ziua ȋn care ceea ce aveam mai fragil și mai pur s-a transformat grotesc ȋn piatrӑ durӑ. Și dacӑ pȃnӑ atunci nu simțisem fizic prezența propriului suflet, atunci am realizat cӑ am unul, pentru cӑ durea. Ȋmi luam la revedere nu de la tine, pentru cӑ tu ai ajuns acum sӑ fii mai mult un simbol, nu o entitate, nici mӑcar nu te mai asociez cu chipul sau cu numele, ci de la visurile pe care le construisem ȋmpreunӑ și ȋn care am crezut cu o naivitate exageratӑ, ȋmi luam la revedere de la iluziile verii ce urma, de la fericirea pe care mi-o imaginam a ne aparține… Nu ne mai aparține nimic. Odatӑ cu acea dupӑ-amiazӑ friguroasӑ, dar seninӑ de vineri, a murit viitorul visat. Interesant este cӑ simt dispariția acestui viitor de parcӑ ar fi existat ȋntr-adevӑr…

Dar mӑ voi vindeca. Cu timpul. E timpul sӑ renunț la iluzia aceasta umbritӑ de tristețe. E timpul sӑ renunț la tine, deși trӑirea ce-o simt e foarte asemӑnӑtoare cu durerea provocatӑ de un ghimpe aflat ȋncӑ la locul rӑnii. E un bizar confort, conștientizezi prezența ghimpelui, e o durere surdӑ și ști cӑ dacӑ ȋl vei scoate va durea poate mai tare… Am nevoie de curaj sӑ renunț la ghimpe și sӑ las locul vindecӑrii.

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s