E trist și totuși frumos cum rămânem doar în imagini, în cele din urmă…

Deși am fost reali, prea reali, am gustat vinul cel mai amețitor, am sărutat cea mai sărată piele, ne-am simțit fericirea diseminând ca un microb… deși ne-am fost nouă înșine micro-univers, credeam uneori că totul a început cu noi și de la noi, deși ne-am dat virtuale și dureroase palme atunci când greșeam și în gânduri inutile ne pierdeam… rămânem doar imagini. Rămânem virtuali. Rămânem amintire. Privește-le zâmbetele și dulcile riduri de expresie, ce trădează omul senin… privește-le în suflet, dacă poți. După ce te privești pe tine. Rămâi imaginea clipei de bucurie, rămâi un zâmbet sincer și frumos.

Imagine

 

Anunțuri

2 gânduri despre “

  1. E dureros cand vezi ca, de cele mai multe ori, raman in amintire oamenii care au facut fapte rele, ca cei care au ceva de spus, ceva frumos de povestit, sunt uitati pana la urma….Doare nepasarea! Te pup, Elena.

    Apreciază

    1. Bună, draga mea.
      Am scris rândurile acestea privind fotografia unei foarte dragi prietene, care a plecat mult prea tânără dintre noi. Un suflet extrem de bun, un om deosebit… care emană chiar și acum, din fiecare fotografie, o energie extraordinară, o bunătate cum rar întâlnești… 🙂

      Te pup!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s