suflet, suflet… l-am tot invocat în ce am scris, în ce am zis și aparent pun prea mult în tot ce fac și asta e ceva rău, în sensul că am de pierdut făcând asta (deci e ceva rău). Dar sunteți siguri că am unul? Suntem noi siguri că sufletele există? În fond cine le-a văzut? Unde merg ele nopțile? Voi aveți? Cum le țineți sub control?

Bun, eu nu știu sigur dacă sufletele există sau nu. E ca și cum am vorbi despre zâne. Dar în contextul ipoteticei lor existențe, le-aș închide sub un gard de spini… măcar periodic, ca o pedeapsă profilactică.

Și totuși… am putea crede că sufletele se văd în degetele ce șterg lacrimile pierderii, brațele ce îmbrățișează dureri, ochii ce sclipesc iubiri. Uneori, nu mereu.

Anunțuri

Un gând despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s