Mergem prin viață ca prin ceață…

Zilele ne trec cu nerușinare, zâmbind parcă malițios sub privirile noastre neputincioase.

Mergem înainte în timp, dar în fericire?! În fericire pășim un pas timid înainte, unul, doi, înapoi…

Dimineață. Sună alarma, te aduni cu greu, încerci  să ieși din vis și e păcat, pentru că acolo chiar și trupul îți era mai ușor… E încă întuneric, e ceață și se anunță a fi o zi lungă, cu multe de rezolvat. Dar nu descuraja, om frumos. Inspiră ceața, deși la început îți va părea înecăcioasă. Obișnuiește-te cu ea, te va urmări o vreme…
Spre fericire tindem cu toții?! Orice formă i-am da, este ținta tuturor, conștient sau nu. Și pășim în viață cum pășim în ceață deasă- fără să știm sigur ce se conturează câțiva metri mai încolo. La fiecare inspir simțim tăria și umezeala aerului, ochii și plămânii încearcă să se adapteze, pielea devine senzor principal… și mergem, mergem… Ne mai rătăcim… Și, cu puțin noroc, găsim piese din puzzle-ul sufletului nostru rătăcit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s