Ce am învățat de la pacienți.

Dintotdeauna s-a crezut că medicul este o ființă cu calități deosebite, ce rar greșește și prin mâinile căruia deseori lucrează divinitatea. Tot mai des, situația din spitalele românești contrazice vechile credințe de acest gen; în foarte mulți doctori se aruncă fără a clipi cu noroi, se generalizează, se pierde pe zi ce trece încrederea de care este nevoie atât de mult…

Ce este și va fi întotdeauna adevărat este faptul că medicii sunt oameni. Oameni care au povești în spate, griji, temeri, defecte și calități, oameni de la care ai ce învăța, oameni care învață.
Personal, cred că este nevoie ca medicii să dispună de o deschidere enormă a sufletului și a minții, deschidere tradusă mai simplu prin cuvântul „empatie”. Dar aș spune totuși că e nevoie chiar de ceva mai mult… E vorba de o deschidere care să îi facă să accepte omul în toată splendoarea sa, cu bune și cu rele, o deschidere care să îi facă să îi judece cât mai puțin cu putință (ideal, deloc) pe semeni, o deschidere care să le ofere mereu un chip senin și putere de caracter și care să le stabilească permanent conexiuni cu pacienții. O intuiție de detectiv și o răbdare de psiholog…
Și am învățat cum doar din 20 de minute de vorbit cu un pacient ajungem să cunoaștem multe despre el și posibil despre ceea ce a dus la suferința sa. Și încărcat de sentiment, dar poate cel mai normal într-o relație inter-umană, este și transferul de trăiri în sens invers. Noi, medicii și viitorii medici, cu siguranță avem multe de învățat de la pacienți…

Eu am învățat de la pacienți că…

Viața e o miză pentru care merită să lupți cu îndârjire, până la ultima suflare…

 

Puțini sunt aceia ce te vor sprijini necondiționat, dar aceia ce sunt, sunt dintre oamenii puternici ce vor forma pentru tine un pod peste cele mai tulburi ape…

 

Suntem fragili. Foarte fragili.

 

Unele greșeli se repară, altele nu… Timpul nu se întoarce și contează cum trecem noi prin el…

 

Vin momente în viață când nimic din ce e material nu contează așa cum credeam, când cele mai valoroase avuții sunt de fapt clipele de fericire sinceră, de care ne-am fi putut bucura atât de mult, în loc să ne concentrăm pe material…

 

Copiii sunt cele mai importante ființe din viața cuiva.

 

Este vorba despre compromisuri. Iar noi, oamenii, cădem așa ușor pradă tentațiilor de tot felul…

 

Vei întâlni oameni care te vor inspira sau care vor acționa într-un moment specific în viața ta, ducând la un anume rezultat, dar nu vor face parte din cotidianul tău. Poate că nici nu îi vei mai vedea vreodată, deși îți vor rămâne mereu în memorie. De fapt, toți cei cu care interacționăm pot fi mai mult sau mai puțin astfel de oameni. E o întănțuire de momente, decizii, drumuri, asemenea unor piese de domino…

 

E un drum plin de hopuri. Și nu e ușor… nici să ai un stil de viață sănătos, să urmezi sfaturile doctorului, uneori nici să te menții pe linia de plutire, din toate punctele de vedere… dar merită. Să deschizi ochii într-o nouă zi, o zi despre care nu știi încă ce îți va putea aduce, este de fapt un motiv suficient pentru a zâmbi, pentru a inspira profund aerul rece al dimineții, a-ți pune gândurile în ordine și a începe alergarea după vise…

…și multe altele. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s