Pentru femeile minunate din viața mea,

vă mulțumesc că existați. Poate nu v-o spun prea des, poate unora dintre voi nu v-am spus-o niciodată, însă voi toate sunteți minunate. Ați putea conduce lumea, dacă ar fi să aleg… Aveți în voi tăria necesară să înfruntați obstacolele vieții, sunteți leoaice care se luptă cu înverșunare pentru aceia dragi lor, pentru vise și idealuri, aveți puterea de a vă dărui fără a pretinde prea multe în schimb, dar credeți-mă că ați putea pretinde multe… Sunteți atât de minunate, încât ar trebui să pretindeți să fiți iubite zi de zi, să vi se mulțumească mai des, să vi se spună cât de mult însemnați pentru ei. Meritați să fiți ajutate mai des… nu pentru că ați avea nevoie, ci pentru că puțin ajutor ar aduce echilibru. Meritați să fiți mângâiate, să vi se sărute mâinile, să vi se aducă flori și să vă fie deschisă ușa de la mașină. Să vi se zâmbească mai des, să fiți ascultate și înțelese, să fiți respectate pentru ceea ce sunteți. Meritați să fiți fericite. Nu uitați niciodată că aceasta ne este una dintre cele mai importante lupte. Luptați pentru a fi fericite, chiar dacă lupta în sine aduce cu ea și nefericiri. Zâmbiți-le și lor, nefericirilor, tot așa frumos cum o faceți mereu, pentru că voi știți deja câtă putere e în voi, câtă bucurie și dragoste aveți de dăruit. Dăruiți-le acelora ce merită și înțeleg.

V-am mai spus oare cât de norocoasă sunt să vă fi întâlnit?! M-am născut din voi, bunică, mamă, te-am văzut crescând și făcând primii pași, surioară, am plâns și ne-am bucurat împreună… M-ați învățat lecții importante și ați pus primele culori în galeria vieții mele. M-ați crescut și m-ați hrănit cu voi înșivă, cu mângâieri pe creștet, cu lumină în ochi, vă mulțumesc, dragi mătuși și verișoare…

Ne-am speriat de examene, am chiulit și am fumat împreună primele țigări, ne-am ajutat și ne-am inspirat, am dansat, am călătorit, am învățat, v-am admirat… pe voi, prietenele mele dragi, frumoase și minunate ființe care ați apărut în viața mea în diferite momente, pentru a-mi face zilele mai bune și luptele mai ușoare. M-ați învățat lecții importante și mi-ați dat putere și zâmbet.

Și vă mulțumesc vouă, femei incredibile… vă văd cu ochii minții chipurile, îmi amintesc de puzzle-urile vieților noastre ce s-au întâlnit cândva… poate doar pentru câteva ore, poate pentru zile sau ani. Da, voi sunteți. Eu sunt voi. Eu sunt eu, datorită vouă, ca… o dună de nisip modelată de vânt, în continuă și naturală schimbare. Și ce e cel mai incredibil e că noi toate suntem în același timp și dună și vânt, într-un deșert plin de culoare și de speranță.

De la voi și cu voi am învățat să fiu femeie, să fiu fiică, soră, prietenă, de la voi am învățat bunătatea, generozitatea, de la voi și cu voi am învățat să creez, să visez, să iubesc. Și vă vorbesc acum ca și cum mi-aș vorbi mie… mi-ar plăcea să fiți chiar și mai curajoase, mai îndrăznețe în a cere ce e al vostru, fără a cere, de fapt. Mi-ar plăcea să nu uitați de voi și de sufletul vostru, de dorințele pe care le aveați în adolescență- acelea erau idealurile voastre pure. Nu vă lăsați speriate de timp, din păcate nu îl putem opri. Însă învățați să îl înțelegeți altfel… voi, de fapt, vă renașteți cu fiecare anotimp, cu fiecare an, așa că timpul nici măcar nu trece peste voi, ci vă ajută să creșteți să să vă reînnoiți, să mai scrieți pagini… și cui îi plac cărțile total rupte de realitate, cu ponei zburători și nori roz? Nouă, nu. Noi am înțeles că furtunile și ploaia sunt și ele frumoase, că pentru a ne bucura de primăvară, e nevoie să avem întâi o iarnă friguroasă. Noi știm că prin muncă ne facem respectate și că riscând, pierdem sau câștigăm. Noi știm să și cădem… a fost dureros la început și doar împreună cu mamele, surorile și prietenele noastre am reușit să ne ridicăm, dar acum căderile sunt diferite și la fel și revenirile. Pentru că acum, cine suntem e mult mai bine conturat, pentru că ridul de pe frunte și lacrimile uscate de ani de pe obraji ne-au spus poveștile lor unice.

Mă uit în ochii voștri. Sunteți în fața mea, cu sufletul expus. Și cât mi-aș dori să vi-l protejez… dar poate ăsta e unul dintre riscurile de a fi femeie și poate asta vă face minunate…
12390882_945419755544385_4669730883632459585_n

Anunțuri

Un gând despre “Pentru femeile minunate din viața mea,

  1. Asa este si niciodata nu e de ajuns sa scriem despre ele si sa le multumim indeajuns. Uneori trebuie sa se intample ceva trist ca sa ne dam seama ce pretioase sunt si ce mandre ar trebui sa fim langa ele. Ar trebui apreciate, laudate mai des sau sunate zilnic. Opriti- va din timp si faceti-le o surpriza, soptiti-le ceva frumos la ureche, oferiti-le un buchet de flori. Lucrurile marunte fac diferenta si bucura inima lor intotdeauna…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s