Pe holul facultății de medicină din Bulevardul Eroii Sanitari nr.8.

Stau cuminte lângă o priză, pe hol și mai ascult fragmente din conversațiile altora, în timp ce îmi fac de lucru la laptop… Mă uit la studenții din anul I, la tinerețea obrajilor lor, luminați de entuziasmul pe care îl au atunci când repetă pentru testele de la jumătatea semestrului… Sunt veniți din toată țara, de la cele mai bune licee, cel mai adesea. Au venit cu visele lor mărețe și cu așteptările lor cel mai probabil nerealiste să dea viață holurilor și amfiteatrelor bătrâne. Aproape că le pot vedea puritatea gândului, virginitatea privirii, ce se va pierde după ce vor fi violați brutal de sistemul medical… Unii sunt speriați, totul e necunoscut și se aude că ar fi super greu, o muncă colosală. Tocmai s-a așezat lângă mine o studentă străină, cu bucle roșcate și pantofi sclipicioși. E anul I și e la fel de pierdută cum eram și eu atunci. (acum sunt tot pierdută, dar altfel)  Când află că sunt anul VI mă privește cu ochi mari, ca pe o persoană care a ajuns în vârful Everestului. Aș fi spus ca pe un maratonist, la finish, dar pe aceia îi aclami, îi încurajezi și simțiți împreună adrenalina. Dar pe alpinistul de pe Everest îl privești cu oarece admirație și ai un moment de reflecție interioară- îți dorești poate să fii ca el, dar e lung și anevoios drumul… Mă întreabă dacă e așa dificil… Îi zâmbesc.

fac.jpg

Eram și eu o copilă cu obraji tineri și privire inocentă, care abia se orienta pe holurile mirosind a formol. Ah și pe vremea mea se fuma în facultate. Era un nooor de fum din care își mai făceau apariția gazelele facultății. Și nu aveam WiFi, proiectoare în amfiteatrele mici, săpun și hârtie igienică… (așa că poate mai există o șansă pentru ăștia mici!! și poate și pentru noi, ceilalți) Și ce ne mai minunam de câte detalii aveam de învățat despre oase și ce ne mai minunam de oasele lipicioase! Aveam impresia că dacă putem „împrumuta” o claviculă și un radius acasă, pentru weekend, o să cucerim lumea, iar sesiunea o să fie floare la ureche.

Cumva, îmi va fi mereu dragă facultatea. Și spitalele unde mi-a plăcut să fiu, unde m-am simțit apreciată și respectată.  Da, e dificil, pentru că în afară de a ne construi ca viitori medici, profesional, ne mai construim și emoțional, iar „materialele de construcție” sunt multe și mărunte, vin din toate direcțiile și uneori te lovesc fără să te aștepți. Direct în moalele capului.

Ce le doresc bobocilor? Să aibă noroc și să încerce să fie oameni buni.

x-mas-2011-18(anul 1, înainte de Crăciun)

Anunțuri

2 gânduri despre “Pe holul facultății de medicină din Bulevardul Eroii Sanitari nr.8.

  1. ….o amintire draga, poate fiecare avem asa in suflet dar nu asternem pe hartie asa frumos. …… nostalgic, pentru ca noi toti trecem o data si o data printr-o emotie asemanatoare.
    …..melancolic, daca am sta 5 minute cu privirea la fotografii si jurnale vechi, ne-am da seama ca am putea retrai foarte usor trecutul, dar cum vrem noi in momentul de fata sa fim intelesi.

    Te pup si bafta in continuare, Alexa!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s