Aburi

Ferestrele-mi sunt curate, dar în acelaşi timp prăfuite cu speranţă şi naivitate. Îmi distorsionează exteriorul şi îmi ascund adevărul. Prin ele nu-l voi vedea prea curând, va trebui să caut mai mult, să deschid uşa…
Ferestrele-mi sunt ovale şi ciudate- vor să privească un lac limpede, vor să aibă crini la poale…
În spatele sticlei se văd uneori licăriri de tristeţe. Cum să nu se prelingă apa când ştim că o fereastră se sparge şi se-nvecheşte, când vântul stă să rupă balamalele…?


12 gânduri despre “Aburi

  1. Simbolul ferestrei este,si el,unul din cele mai bogate in sensuri.Fereastra poate fi un ochi deschis spre lumea exterioara,o bariera intre spatiul interior si cel exterior,un post de observatie al eu-lui care nu doreste sa fie el insusi observat.Poseda transparenta sau,dimpotriva,opacitate,sugerand degradarea relatiei cu lumea dinafara odata cu trecerea timpului.

    Apreciază

  2. io vreau si ceva de draperii:((
    cva asa ca un voal portocaliu cu verde…si cand te trezesti dimineata sa dai la o parte pata de culoare si sa te apropii de geam…si cum te stiu eu pe tine asa mai ” copila” sigur pe frigu asta vei respira aproape de fereastra si se va aburi;))
    si o sa faci ca sora ta mai mica probabil:-? o sa incepi sa desenezi cu degetele pe geam:P

    Apreciază

    1. stii… de fapt, chiar am jaluzele portocalii. Si mereu ma intreaba sor-mea de ce le inchid de tot (dar asta nu se intampla mereu). Ei bine, ii spun ca fac asta pentru ca afara e urat si vreau o lumina calda in camera. 🙂

      Apreciază

Lasă un comentariu